LABORATORUL DE POVEȘTI

De ce să scriem povești?

Respirăm povești: acasă, la job, la restaurant sau pe stradă, urechea noastră le caută peste tot.

Știm să le ascultăm, dar cum ar fi să le și scriem?

Sau cum ar fi să ne dăm voie și să ne luăm timp ca să ne scriem povestea care ne duce mai departe?

Eram în anul doi de facultate când profa de sociologie mi-a zis că nu știu să scriu. Că, de fapt, generația mea nu știe să scrie. Am crezut ani de zile ce a zis ea atunci, mi-am pus eticheta primită și am abandonat orice pornire de a scrie orice. Chiar și o simplă scrisoare.

Ani buni mai târziu și două cărți publicate, mai precis teza mea de doctorat, simțeam că există  în mine cuvinte care se luptă să iasă afară, la lumină, să respire. Să își ia din nou zborul.

Și încet încet mi-am dat seama că este vital să ascultăm poveștile din jurul nostru. Și apoi să le scriem pe ale noastre.

Știu acum că există povești pe care ni le spunem nouă și povești pe care le spunem altora. Și că în ele avem roluri diferite, cu scopuri și motivații diferite.

Anul acesta am mai descoperit că în momentul în care iți așterni povestea pe hârtie, îți așezi, de fapt, trecutul în ordine. Și îl lași în urmă, ca să poți merge mai departe. Pentru mine acesta a fost momentul când Maria mi-a invitat să scriu pentru revista Ielele motivele pentru care am renunțat la cariera academică. Îl poți citi aici și m-aș bucura să îmi scrii ce crezi tu despre asta.

Am creat astfel Laboratorul de povești, în care, prin ateliere sau coaching individual,  te invit să îți scrii povestea, cu ajutorul instrumentelor din coaching și storytelling.

Chiar dacă nu ai mai scris niciodată, sau poate tocmai din acest motiv, chiar dacâ îți e teamă să te uiți la ea sau nu ai idee cu ce să începi.

Este povestea care te duce mai departe.