Trecutul din prezent

Când eram mică îmi plăcea să ma joc de-a magazinul. Asta când eram la bunici și citeam mai puțin decât la București.

Mă puneam și organizam copiii din vecini și îmi deschideam magazinul, cu frunze și pietre frumos aranjate pe parapet, sub dud, în fața casei. E  o imagine foarte vie pe care o port cu mine de când aveam cățiva ani.

Se spune că daca vrei să îți descoperi pasiunea în prezent, să te uiți la ce făceai când erai mic/ă. Asta ar însemna, în cazul meu, să îmi deschid un butic, nu? Sau să mă apuc de psihologie pentru că mi-am dorit mult și nu am reușit să o fac.

Sau poate nu e așa. Poate ai nevoie să vezi cât din prezentul tău e despre trecut: amintirea unor clipe extraordinare de atunci e doar o amintire pe care o trăim pe repeat din mai multe motive. Poate ai nevoie să vezi acum stând cu tine, despre ce e prezentul tău. Cine ești tu acum, ce te bucură, ce nu îți dă pace? Nu e simplu deloc. E nevoie de sinceritate, de timp și de răbdare. Și de multă înțelegere pentru tine cea/cel de acum. Și de renunțare, poate, la un (fals)  vis. La ce nu mai e prezent, la ce nu mai ești tu. Da, poate să doară, dar focul acela care te arde te și eliberează. Te eliberează de ceea ce credeai că ești, de ceea ce ți s-a spus că ești, de ceea ce ți s-a cerut să fii sau sa nu mai fii. Te eliberezi de tot ceea ce nu ești tu.

Suntem ca niște păpuși Matrioska, zicea o prietenâ deunăzi. Ca să vedem ce e în adânc, le desfacem una câte una. Nu știm câte sunt, dar știm sigur când ajungem la miez. Cum știm? o să mă întrebi. Păi știm, pur și simplu, așa cum pescărușul știe să zboare.

Dacă vrem să (ne) știm, ne desfacem bucată cu bucată. E poate întuneric, poate nu ne place neapărat ce este acolo, dar la un moment dat dăm peste noi cei adevărați. Și asta se întâmplă atunci când nu ne mai mințim, când nu ne mai ciopărțim să încăpem în joburi care nu sunt pentru noi, sau în inimi care nu ne vor pe noi, cei adevărați. Sau nu ne pot cuprinde. Și atunci când o să fim intregi iar, vom fi ajuns la ultima Matrioska.

Să te duci din prezent către ce îți place.

Și doar să îți dai voie să fii.

 

“We can be heroes
For ever and ever
What d’you say?”

 

 

Foto: Alina Grubnyak, Unsplash.

 

Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *