Mâncatul emoțional și noi

Între noi și mâncatul emoțional e, de multe ori, ca într-o relație cu năbădăi.

De fapt, noi facem să fie așa. Relația cu mâncarea este cea mai constantă pe toată durata vieții noastre. Năbădăile sunt între noi și…noi.

Mă războiesc cu kilograme în plus de vreo 6 ani, când am spus da, sau mai degrabă nu am spus nu, unui proiect profesional care nu mi se potrivea. Au urmat ani buni de stat la birou – zi (nu numai) de vară până-n seară, discuții interminabile, stres peste măsură într-un mediu profesional toxic.

Am rezistat cum am știut mai bine: covrigi, pretzels (nu sunt totuna), sandwiches, merdenele, dulciuri.

1. CE ESTE MÂNCATUL EMOȚIONAL ?

Mâncarea ne este necesară pentru a supraviețui.

Problema apare în momentul în care aceasta devine o recompensă, o consolare, o distracție.

Poate chiar unica distracție. Mâncând, evităm să ne confruntăm cu problemele noastre reale. Trăim, astfel, într-un cerc vicios de rușine, vinovăție. Trăim  teama că noi nu contăm de fapt sau că nu merităm nimic bun și frumos.

Imaginarul colectiv ne arată ce loc ocupă mâncarea în viața noastră. Folosim des expresii de tipul: mi-e foame de lup, mor de foame, sunt rupt/ă de foame, crăp de foame, sunt hămesit/ă. Astfel ne dăm seama de locul pe care îl ocupă mâncatul  în viața noastră.

Există mai multe tipuri de a mânca, așa cum există mai multe feluri de foame, dar despre asta într-un articol viitor.

Potrivit lui Robert Gould, un cunoscut psihoterapeut american, nevoia urgentă de a mânca e declanșată de situații, locuri, evenimente sau persoane. O ședință dificilă sau plicitisitoare, o reuniune de familie sau numai cu unul din părinți, o cină cu un prieten sau o discuție mai aprinsă cu șeful ne declanșează o foame subită, incontrolabilă.

Cauzele greutății în plus sunt explicate genetic, atunci când unul din părinți este supraponderal, educaționale, prin educația pe care o primim de mici, atunci când copilul este motivat de dulciuri sau primește dulciuri când este trist, furios. Însă cele mai importante sunt cauzele emoționale, încă prea puțin studiate.

2. DE CE  ȘI CÂND MÂNCĂM PE FOND EMOȚIONAL

Mâncăm seara, când ajungem acasă obosiți și stresați; când avem o ședință la birou într-un mediu toxic. Când ne este greu în relații dar nu știm ce (sau cum) să facem altfel.  Mâncăm – chiar dacă ne-am potolit deja foamea. Atunci când ne simțim neajutorați, blocați, când ni se pare că nu suntem suficient de buni. Când cerem prea mult de la noi și ne simțim copleșiți  și neputincioși.

Mâncăm ca să ne consolăm sau mâncâm pentru că nu ne simțim bine. Mâncăm pentru că suntem triști, furioși, neliniștiți sau plictisiți. Apoi ne simțim vinovați și rușinați că am mâncat din nou. Și ne găsim din nou alinarea tot în mâncare.

Kilogramele se așează astfel an după an și par să stea confortabil. Renunțăm la noi, la ce ne dorim să facem, la cine suntem cu adevărat.

Cautăm adesea -și ni se propun la tot pasul- soluții aparent simple sau chiar remedii-miracol. Oriunde ne uităm mai găsim o nouă formulă de regim alimentar, o altă pilulă care ne slăbește imediat și sigur, un nou program de fitness care scoate kilogramele din noi astfel încât să fim gata de bikini body până la vară. Sigur, cu singura condiție să dăm dovadă de auto-control și de multă putere. Să numărăm calorii la fiecare masă, să nu bem alcool, să nu mâncăm dulciuri, să urmăm rețeta magică de exerciții. Să ne ducem la sală, să ne chinuim după diete aparent personalizate etc.

Suntem cu toții specialiști în diete. Acestea nu funcționează pe termen lung, pentru că, așa cum ne spune Sandra Aamodt, specialistă în neuroștiințe, creierul ne controlează nivelul de foame și de energie.

Ea clasifică “mâncăcioșii” în două categorii: cei care se bazează pe foame, intuitive eaters, și cei care se bazează pe voință ca să controleze cantitatea de mâncare (așa cum ne învață majoritatea dietelor) și pe care îi numește controlled eaters. Cea de-a doua categorie este cea mai expusă unor stimuli exteriori: reclame, fast-food, restaurante eat all you can. Tot lor le stă cel mai mult gândul la mâncare.

Soluția, potrivit Sandrei Aamodt, este mâncatul conștient – mindful eating.

Explicația Sandrei Aarnodt poate fi urmărită aici.

Mâncatul emoțional este așadar răspunsul nostru imediat la o serie de stimuli exteriori care trezesc în noi diferite emoții. Numeroase studii au inventariat motivele pentru care oamenii mănâncă. Mâncarea este la îndemână, este mereu acolo când e nevoie de ea, este delicioasă, nu te judecă, mâncarea este un prieten constant.

3. CE E DE FĂCUT?

Răspunsul, prieteni, nu e mâncarea.

Răspunsul îl găsim în noi, atunci când ne așezăm în liniște și ne dăm timp și spațiu să ne cunoaștem.

Când ne privim cu dragoste și compasiune și înțelegem motivele pentru care mâncăm.

Când avem grijă de noi, prin alimentație sănătoasă, sport după pofta inimii și echilibru între ceea ce suntem și ce ne dorim să facem.

Concret, vă propun 3 scurte exerciții:

  1. fă o listă cu ce mănânci într-o săptămână și la ce oră. Apoi gândește-te la ce a declanșat mâncatul emoțional.
  2. dacă nu ai petrece atâta timp cu mâncatul, ce ai face altceva?
  3. scrie 3 lucruri pe care le-ai face dacă ai avea greutatea ideală.
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *