Ce o mai fi și răbdarea?

Nu prea am știut ce este răbdarea.

Eram în clasa a cincea și ne-am mutat în alt cartier. Pe mine m-au trimis ai mei la țară, pentru că era vacanța de iarnă. Sau poate ca să nu îi incurc, printre cutii și mobile. La țară îmi petreceam vremea visând cum va arăta camera mea -aveam să am pentru prima dată camera mea cu un birou numai al meu – și eram foarte fericită. Și visam. Vacanța s-a terminat, am ajuns acasă, mi-am văzut camera și noul apartament. Șoc: era o parte nemobilat și nearanjat, poate pentru că pe vremea aceea nu existau baghete magice. Și nici mobilă pe alese.

Eram în clasa a noua și a venit schimbarea de regim, eu tot la țară – vacanță de iarnă, din nou. Și visam iar cu ochii deschiși la ce bine ne va fi apoi, cum vom avea de toate: blugi, ciocate, banane, stilouri chinezești. Fără coadă. Știu acum că nu avea cum să fie pe gustul și dorința mea.

Aceste două momente îmi vin în minte cănd mă gândesc la răbdare. Nu știu cum să o definesc, cum să o ating, ce culoare are, cum se simte sau cum să o pot adulmeca.

Am învățat însă că am nevoie de ea. Acum ne împrietenim, încet, încet, îi învăț limba, învăț să îi recunosc nuanțele. Iar ea mă invită des la cafea, în locurile mele preferate.

Dar ce este răbdarea? Din ce am experimentat eu până acum aș zice așa:

Răbdarea cu mine însămi

Aici e cel mai greu. Eu pot tot, eu știu, eu fac tot. Și asta imediat. Ca și cum totul ar depinde de mine și de voința/dorința mea. Ca și cum ceilalți nu există. Ca și cum eu visez cu ochii deschiși și camera mea e mobilată perfect. Imediat. Pentru că așa vreau eu. Sau pentru că am nevoie de asta. Acum.

Și, deși nu știu încă să definesc răbdarea, am învățat să o fac raportat la mine. Ce înseamnă să am răbdare -sau să fac răbdare cu mine, cum spune o prietenă foarte dragă?

Păi, de exemplu, atunci când aștepți răspunsuri pe care le crezi vitale în acel moment pentru viața ta și nu primești niciunul, dar absolut niciunul? Ce poți să faci tu? Ce făceam de obicei era să mă iau la trântă. Sigur nu îmi răspunde nimeni pentru că am facut ceva greșit sau nepotrivit, sau nu sunt suficient de bună/pregatită/capabilă (mai pui tu de la tine aici). Ca și cum trăiesc singură pe lume, nu fac parte dintr-un eco-sistem. Care trăiește pe ritmul lui. Și atunci, când mi se intampla așa ceva, mă gândesc: ce pot eu face acum? Păi, de exemplu, să mut mobila, să îmi cumpăr un fotoliu nou (și să reusesc să îl asamblez pentru că… ikea), să mă uit la copacii aia minunați de pe Kiseleff, să ma bucur de o cafea bună.

Da, acea cafea bună la care mă invită răbdarea.

Răbdarea e ceva ce învățăm. Și vine de la a fi buni cu noi. Atenți la nevoile noastre aici și acum. Atenți la ce putem face noi, în loc să ne invinuim cu multă pricepere pe noi sau pe alții.

Răbdarea cu corpul meu

Da, accept că nu mai sunt la fel. Recent, mi-am făcut ochelari de vedere, după ce o bună vreme, refuzam să admit că nu mai vad bine să citesc. Și m-am tot chinuit până când am decis că nimic nu e mai mișto decât o pereche de ochelari sexy pe nasul meu, pe care îi scot în oras și mă prefac că citesc. Și e atât de confortabil să pot citi orice fel de literă. Să pot face din nou goblen. Sau orice altceva care cere ochi ageri.

Sau oboseala. Obosesc mai repede, dorm mai prost. Credeam, că, din nou, e ceva greșit cu mine. dar e doar timpul care se joaca diferit cu fiecare dintre noi. Și atunci mă gândesc cum să fac sa dorm mai bine, să mă odihnesc mai mult. Și să știu ce  inseamnă  pentru mine să mă odihnesc.

Răbdarea îmi cere să  fiu atentă la ritmul meu, care nu este la fel cu al tău. Sau al lui. Sau al ei. Dacă am învățat ceva important din coaching, este că suntem diferiți. Complet diferiți. Dar, ca să înțeleg mai bine asta, am nevoie să mă înțeleg pe mine mai întâi.

Și asta cere muuuultă răbdare. Însă răbdarea aduce senzații noi, ca vinul acela bun băut într-o seară de vară la Florența. Sau ca un răsărit în Vama pentru care te pregătești o noapte intreagă.  Pe muzica lui Ravel.

Și merită, nu?

 

 

 

 

Photo: Gaelle Marcel, Unsplash

Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *