C de la CURAJ

Mi-a zis recent cineva că nu sunt puternică.

Că am ales să plec din universitate, în loc să rămân să lupt cu sistemul.

Un alt prieten m-a întrebat de ce am ales să scriu doar despre mine cea din  ultimii 4 ani, în loc să documentez tot ce a fost.

Ïmi amintesc însă de acea săptămână din octombrie-noiembrie de acum patru ani și, probabil, acest film va rula mereu în momentul în care am nevoie de curaj.

Vineri seara am adormit devreme, eram epuizată, avusesem mult de muncă la birou. Știu că suna tata, dar nu m-am sinchisit, tot ce îmi doream era să dorm cumsecade. Dimineața am deschis computerul și nu mai eram în lumea în care adormisem: era numai groază, groază și eu speram doar ca acolo să nu fi fost  și studenții mei.

Luni am avut curs: habar nu aveam cum o să mă duc acolo și mai ales cum o să discutăm despre ce se întâmplase. Știam doar că lumea nu mai era la fel, iar eu simțeam că avem nevoie să discutăm despre tragedie, eram, culmea, la un curs de politici publice.

Tot luni șeful de atunci mi-a cerut demisia, eram prodecan, aveam termen până a doua zi. De luni până marți trebuia să decid ce fac. Simplu, nu?

Marți, și în zilele de după, am învățat ce inseamnă să fiu harțuită, pentru că am refuzat să îmi dau demisia. Ce se întâmplase în club vineri seara mi-a dat o forță nebănuită să zic NU. Am ales să spun nu, deși toți colegii care mai vorbeau cu mine, mi-au spus să țin capul jos, gura mică, să fac cum mi se spune.

Dar am învățat, chiar atunci, ce înseamnă curajul și cum să îl găsesc în mine. În acea marți, după o ședință în care am fost pusă la zid, am avut curs, un curs la care au venit aproape toți studenții. Și asta mi-a dat putere, zi după zi. În anii următori mi-am învățat studenții să nu accepte niciodată un loc de muncă în care pot fi hărțuiți, din păcate cred că se întâmplă în foarte multe locuri, iar motivele sunt multiple. I-am mai învățat să nu întrebe niciodată pe cineva care a fost hărțuit  ce a făcut?

Curaj pentru mine este să continui să mergi înainte, deși împleticit, să pui întrebări la care oricum nu primești răspuns, să te aperi de orice ți se va mai întâmpla (iar oamenii din sistem au o imaginație mult prea bogată), să descoperi în tine o putere de care nu te știai în stare.

Și să iți fie frică: o frică care sapă adânc în stomac, atât de adânc încât te chircești de durere. Știi că va trece, tot ce ai de făcut, este să îți faci treaba, zi după zi.

Am plecat la trei ani după. Am văzut multe în 17 ani în mediul universitar, scrisesem o teză de doctorat despre  politică și universitate, deci nu mai puteam nici măcar pretinde că nu știu/înțeleg ce se întâmplă, mai ales la fiecare 4 ani, când sunt alegeri universitare.

Am ales să plec și de atunci șanțurile săpate de frică au dispărut.

Curajul este un loc bun și cald în care te așezi tu cu tine, o fereastră pe care o dezaburești cu căldura inimii tale.

Iar tu ești de ajuns.

Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *